Oare fericirea ne e scrisa in destin? Nici vorba! Ea poate fi descoperita si invatata de orice biet muritor. Cu o conditie: "Cunoaste-te pe tine insuti". Fiecare om reprezinta o individualitate cu tipare distincte. Cine izbuteste sa si-o descopere si s-o exprime este un om fericit!
Publicat de
Alecsandra22 februarie 2010
la
09:45:00
Asculta mai multe audio Muzica "Inchin in cinstea ta, paharul meu, si ma rog sa te sparg doar din greseala, din neatentie, in semn de noroc, din prea multa fericire, atunci cand buzele mele se unesc cu buzele celui care ma iubeste."
"Paharul... Apa. Viata. Seara. Il iei, il duci la buze, il pui la loc pe masa, iti stergi cu limba picaturile ramase, strambi din nas de parca ceva nu-ti place, paharul s-a golit, il lasi golit de tot, te intristezi ca nu a mai ramas nimic pe fundul lui, dar esti prea obosita, prea trista, ziua a fost mai lunga decat trebuia ca sa mai gasesti putere, macar un picur de putere, ca sa il mai umpli la loc. Paharul... Dimineata. Tot apa. Tot viata. Il iei, il duci la buze, sorbi licoarea din el si te minunezi cum de ai mai gasit magie pe fundul lui, bei cu nesat in timp ce stomacul iti multumeste rascolitor si cu zgomot, tu ii multumesc paharului ca ti-a potolit poftele si nesatul, dar esti prea ingandurata ca ziua o sa fie mult prea scurta ca sa realizezi ca jumatatea plina a paharului acapareaza si jumatatea goala. Si atunci cine daca nu tu? Cand daca nu acum ca arde? Cum daca abia iti mai duci gandurile pana acasa? Cine, cand si cum umple paharul si toarna licoara magica la loc?
Vine un moment inainte de vise, inainte ca parul tau sa se dezbrace de clamele care l-au sustinut, inainte ca bijuteriile sa-ti paraseasca pielea, abia dupa ce culorile s-au dat jos de pe ochii, buze si obraji, cand te dezici de lumea si lumea iti declara ca nu mai are nici ea nevoie de tine, dupa ce l-ai sarutat in varf de frunte pe cel mic si l-ai trimis frumos intr-o lume mult mai pura si mai lipsita de ganduri rele, monstri si monstruozitati decat cea in care traiesti, vine un moment in care constiinta invinge vointa, iar gandurile incep sa cantareasca jumatatile pline si goale a paharului cu exactitatea cruda a judecatii de apoi. Paharul = existenta? Din ce material este facut... ce marca.. daca nu l-ai cumparat cumva un scop... cat o sa te mai tina.. cum sa-ti stapanesti teama ca odata si odata o sa se rastoarna si o sa te lase balta sau mai rau, daca o sa se sparga o sa trebuiasca sa cumperi un altul. Din nou colindat prin magazine... nebunie de nervi... rabdare multa... preturi nedrepte... chiulit de la job... cam rar unul care sa-l inlocuiasca identic.
Seara privesti in urma si pleci genele odata cu ochii. Ai fi putut sa faci mai mult din viata ta decat o viata oarecare... Ai fi putut sa faci altceva din copilul vesel si senin care ai fost, ceva mai mult decat copilul batran care a crescut, ceva mai mult decat femeia matura si sigura pe ea care isi permite abia acum, abia acum sa aiba un moment de slabiciune, convingand la randul ei un copil ca are timp, are timp sa nu se grabeasca sa creasca mare. Urechiusele pricep, ochisorii te privesc gol, cu nepricepere... Si goliciunea paharului te minuneaza, caci da, uneori e gol de tot, si te face sa vezi propria goliciune. Iti lipseste visul tau frumos de iubire si te doare, nu poti sa uiti ca s-a destramat pe veci de atatea ori. Si te jenezi si te strangi toata in moliciunea splendita a cersafurilor. Simturile se ascut deodata, dorintele nu dorm nici ele in tine. Iti sta mult mai bine cu hainele care iti acopera trupul, pielea si sufletul, cu tot ceea ce ramane neexpus in ochii celorlalti.
Ai putea sa nu mai vezi doar partea goala a paharului. Lipsurile. Teama. Neputinta. Esecurile. Tot ceea ce nu putut. Zilele care au trecut absurde fara el, fara tine langa el, noptile cu un alt el in brate, langa inima, dar totusi singura, unele castele rasturnate in care se mai vad doar turnulete sau ruine, secundele ratate, chinul, dorul. Dorul din ce in ce mai mare.... Din nou esecurile. Neputinta. Ai fi putut mai mult... Jumatatea plina a paharului
Apoi privesti inainte si ridici genele odata cu ochii. Paharul incearca sa se umple la loc, kind of magic. Globul de minciuni si griji se grabeste sa iasa pe geam mai grabnic decat fumul de tigara care nu are voie sa graviteze in preajma copilului tau. Optimismul se grabeste sa poposeasca pe gene, iar zana invincibilitatii nu te mai transforma in printesa, ci in femeia care nu uita ce vrea si ce poate. Umple-l, draga mea, la loc. Paharul... Ai nevoie de licoare pentru ziua de maine. Bagheta magica nu lasa pe nimeni in singuratate. Dragostea de viata nu are limite. Dorul de iubire nu il potolesc toate necazurile lumii, iubirea plenara nu se opreste intr-o iubire care a gresit. Pasiunea pentru ceea ce faci nu o poate topi un singur proiect care nu ti-a iesit bine.
Nu exista timp pentru regrete, pentru indoieli si framantari. Viata ta este o poveste, destinul tau povestea nespusa a unei femei care s-a straduit sa nu oboseasca de atata trait. Visul tau de iubire o sa se inchege la loc maine. Paharul e plin doar pentru tine. Bea-l pana la fund. Cu optimism, curaj, iubire, cu viata, cu egoism, cu indrazneala. Cu zambetul croit sagalnic pe cele mai frumoase buze. Maine este mai mult decat o iluzie. Este o realitate minunata. Egoismul si suficienta iubirea de sine si de ceilalti pot sa iti salveze viata. Iubirea ti-o face fericita de tot.
Paharul... Apa. Viata. Jumatatea plina a paharului... Atat accept sa vad. Inchin in cinstea ta, paharul meu si ma rog sa te sparg doar din greseala, din neatentie, in semn de noroc, din prea multa fericire, atunci cand buzele mele se unesc fara regret, fara despartire, cu buzele celui care ma iubeste."
